names in breadcrumbs
Lecanidele (Lecanidae) este o familie de rotifere libere, găsite adesea prin mușchi și vegetația acvatică, uneori în plancton. Au o lungime de 150-250 μm. Corpul este împărțit în trei părți distincte: cap, trunchi și picior (coadă). Capul este destul de mic și poartă un aparat rotator, similar cu cel al Euchlanis. Trunchiul este acoperit în cele mai multe cazuri de o carapace, numită lorică, turtită dorsoventral, mai mult sau mai puțin rigidă. Plăcile dorsale și ventrale ale loricei sunt unite printr-o membrană laterală flexibilă. Placa dorsală este de obicei mai scurtă decât cea ventrală. Partea posterioară a plăcii abdominale (segmentul posterior) trece de multe ori dincolo de marginea posterioară dorsală a loricei. Piciorul alcătuit din 2 segmente este puternic deplasat spre partea ventrală și are 1-2 degete relativ lungi. La baza piciorului sunt uneori vizibile placi coxale cuticulare pare. Pe picior se află glande pedioase bine dezvoltate. Cu ajutorul secreției produsă de aceste glande, animalul se poate fixa temporar pe suport. În faringe se află mastaxul de tip maleat cu un hipofaringe bine dezvoltat, care contribuie la supt. Regiunile sistemul digestiv sunt clar separate. Canale excretoare cu 4 perechi de celule cu flamură vibratilă. Pe ganglion cerebroid se află un ocel mare.
Familia Lecanidae conține un singur gen (Lecane) cu 201 specii. Genul Lecane este împărțit în 3 subgenuri: Lecane, Monostyla și Hemimonostyla.
Subgenul Lecane = L. (s. str.)
Subgenul Monostyla = L. (Monostyla)
Subgenul Hemimonostyla = L. (Hemimonostyla)
Subgenul Lecane (Nitzsch, 1827)
Subgenul Hemimonostyla (Bartoš, 1959)
Subgenul Monostyla (Ehrenberg, 1930)
Lecanidele (Lecanidae) este o familie de rotifere libere, găsite adesea prin mușchi și vegetația acvatică, uneori în plancton. Au o lungime de 150-250 μm. Corpul este împărțit în trei părți distincte: cap, trunchi și picior (coadă). Capul este destul de mic și poartă un aparat rotator, similar cu cel al Euchlanis. Trunchiul este acoperit în cele mai multe cazuri de o carapace, numită lorică, turtită dorsoventral, mai mult sau mai puțin rigidă. Plăcile dorsale și ventrale ale loricei sunt unite printr-o membrană laterală flexibilă. Placa dorsală este de obicei mai scurtă decât cea ventrală. Partea posterioară a plăcii abdominale (segmentul posterior) trece de multe ori dincolo de marginea posterioară dorsală a loricei. Piciorul alcătuit din 2 segmente este puternic deplasat spre partea ventrală și are 1-2 degete relativ lungi. La baza piciorului sunt uneori vizibile placi coxale cuticulare pare. Pe picior se află glande pedioase bine dezvoltate. Cu ajutorul secreției produsă de aceste glande, animalul se poate fixa temporar pe suport. În faringe se află mastaxul de tip maleat cu un hipofaringe bine dezvoltat, care contribuie la supt. Regiunile sistemul digestiv sunt clar separate. Canale excretoare cu 4 perechi de celule cu flamură vibratilă. Pe ganglion cerebroid se află un ocel mare.
